"Un zâmbet naște iubirea, un sărut o crește, o minciună o ucide și o lacrimă o-ngroapă pentru totdeauna."
Ce-ți mai rămâne de făcut când ‘acel zâmbet’ care te-a făcut
să te cutremuri cu toată ființa ta încă de la început acum nu mai este?!...A
dispărut din senin fără să-ți fi acordat
timpul necesar să te bucuri de el și să-l prețuiești așa cum ți-ai fi dorit, lăsând în urmă o durere sfâșietoare...Ești confuz, neînțelegând de ce persoana care devenise cel mai frumos om de pe pământ pentru tine, cea care trebuia să-ți îmbogățească viața, nu să ți-o irosească, să-ți vindece sufletul îndurerat, nu să mai fure din agoniseala lui, a plecat luând cu ea și ultima fărâmă de speranța ce-ți mai rămăsese..
“Să trăim clipa…” auzeai din partea ei, însă în sinea ta îți
doreai ca acea clipă pe care o trăiești alături de ea să nu aibă un sfârșit..Și
cum să-ți fi dorit altceva din moment ce de fiecare dată când o priveai, un fior îți străbătea corpul, un fior care, culmea, îți aducea liniștea sufletească de care aveai atâta nevoie, care te făcea să realizezi că datorită
ei viața începe să capete un sens, acel sens după care ai tânjit cu ardoare multă vreme...
Absența ei te va arunca într-o lume nouă, o lume a
suferinței în care vei ajunge să-i cauți fiecare gest în gesturile altora,
fiecare zâmbet în zâmbetele celor care pășesc în viața ta, o povară mult prea greu de suportat și pe deplin nemeritată...
"-Grazie!
-Prego, amore!"
